septembrie 28, 2011

What's up, Doc?

Pfff, ca tare mult a mai trecut de cand n-am mai povestit in tihna pe blog. Treaba e ca intre timp a dat Dumnezeu si am devenit domnisoara doctor, de ieri cu acte in regula. Cum zicea cineva, acum suntem buni de emigrat.:D
Va multumesc mult pentru toate incurajarile si pentru pumnii stransi care se pare ca au dat roade din plin.
Am atatea sa va povestesc incat nici nu stiu cu ce sa incep, sper sa-mi revin cat de curand.
Pana una alta va fac o recomandare de weekend. Sambata, 1 octombrie are loc un eveniment care se numeste Mic dejun de Bucuresti, loc in care veti avea ocazia sa incercati bunatati special pregatite pentru micul dejun de catre mai multi blogeri talentati. Voi fi si eu pe acolo, din pacate doar in calitate de vizitator, pentru ca vineri avem ceremonia de depunere a juramantului lui Hipocrate si balul de absolvire si chiar nu  as fi avut timp sa va pregatesc ceva demn de prezentat la un targ. Ii multumesc inca o data Mihaelei pentru invitatie si imi cer scuze ca am renuntat in ultima clipa dar din pacate prioritatile mele sunt altele in momentul asta. Sunt  sigura insa ca veti gasi acolo multe idei delicioase de mic dejun si ca ne vom bate pe ultima briosa! Eu o sa fiu aia cu rimelul intins si ochii rosii de nesomn dar cu un zambet urias pe fata. 
See you there!

“Cum arată o dimineaţă obişnuită pentru tine? Pentru noi, începe întotdeauna cu un mic dejun delicios. Brioşe, o cafea fierbinte, un bol de cereale sau un munte de clătite, toate acestea ar trebui să definească începutul zilei pentru  fiecare dintre noi.
Pe 1 octombrie, ne trezim de dimineaţă şi-ţi pregătim cel mai bun mic dejun din lume. Blogurile culinare care te ademenesc în fiecare zi cu cele mai savuroase fotografii trec acum din online in… Home Mătăsari.
Bucătarul nu se dezbracă de secrete de data aceasta, ci de reţetele pentru ciorbe, sosuri şi fripturi. Îi provocăm la pregătirea unui… mic dejun de Bucureşti.  Te trezim pe la 9, chiar dacă e sâmbătă. Dar asta numai ca sa ajungi sa iei micul dejun la ora 10 împreună cu noi.”

septembrie 20, 2011

Salata de dovlecei

Stiu ca nu am mai postat nimic de o vesnicie dar ultimele zile au fost asa de stresante si aglomerate incat numai la mancare nu mi-a stat mintea. Nici nu mai stiu cand am gatit ultima oara ceva care sa dureze mai mult de 20 de minute.
Am trecut cu bine de examenul scris de licenta, acum mai am un hop (sustinerea lucrarii) si sunt doctor cu acte in regula. Vine vorba, ca mai fierbem un pic in suc propriu pana la rezidentiat. Intre timp ne traim viata intre carti si mancare trimisa de la Alexandria si ocazionala pizza sau shaorma la cele mai nepotrivite ore din noapte.
Reteta asta e gatita mai demult si pentru ca am descoperit am fotografiile si am observat ca nu o postasem am zis sa o scriu ca sa nu credeti ca am abandonat definitiv blogul. Nici vorba, sunt aici, citesc cu drag comantariile voastre si va multumesc mult pentru incurajari si sustinere.


Salata calda de dovlecei
Unu, doi dovlecei (in functie de cati sunteti la masa) se taie felii subtirele si se prajesc usor in ulei de masline cat sa se rumeneasca. Se pun intr-un castron si se amesteca cu 2-3 linguri de smantana, o legatura mare de marar tocata marunt si 3-4 catei de usturoi zdrobiti. Asezonati cu sare, piper si putina zeama de lamaie si gata. Poate fi consumata ca atare sau ca si garnitura langa o friptura la gratar, e delicioasa oricum.
Asta a fost tot pentru moment, sper sa ne recitim curand!

septembrie 09, 2011

Salata cu ton si multe vaicareli

E cam pustiu de la o vreme pe blog, nu zic nu, dar licenta bate la usa si nu prea am avut timp nici de gatit nici de povestit. De mancat mancam, dar mai mult salate sau paste foarte simple sau mancare gatita trimisa de mama lui Sorin. Ca sa nu mai zic ca deja lumina zilei devine din ce in ce mai putina si ca fotografiile nu sunt la fel de frumoase la lumina becului. Pfff, cand si DE CE a trecut vara asta?
Dar gata, destul cu smiorcaiala, nu de alta dar n-am timp. Azi la pranz a fost o salata simpla cu ton, sparanghel, fasole boabe si capere. Un ou fiert cu galbenus decolorat a aterizat deasupra, la fel niste seminte de susan negru primit de la Roz, din Creta, apoi dressing simplu cu ulei de masline delicios  adus de Dia din Croatia si otet de mere (observati motivul recurent al vacantelor). A fost bun si rapid.
Apropo, am observat ca semintele de susan negru seamna izbitor cu semintele de ceapa? E posibil sa fie acelasi lucru?Va rog sa ma lamuriti!
Gata, v-am lasat. Sa-mi tineti pumnii pentru 14, ca nu cred sa ne ma citim pana atunci.